18 iun. 2009

DORINTA

"Cum aş vrea ca, într‑o zi, toţi oamenii cu ocupaţii sau cu misiuni, căsătoriţi sau nu, tineri şi bătrîni, femei şi bărbaţi, serioşi sau superficiali, trişti sau veseli, să părăsească locuinţa şi birourile lor şi, renunţînd la orice fel de datorii şi obligaţii, să iasă în stradă şi să nu mai voiască să facă nimic. Toată această lume îndobitocită, care munceşte fără nici un sens sau se iluzionează cu aportul personal la binele umanităţii, care lucrează pentru generaţii viitoare sub impulsul celei mai sinistre amăgeli, ar trăi în astfel de momente capitale o răzbunare pentru toată mediocritatea unei vieţi nule şi sterile, pentru toată irosirea care n‑a avut nimic din excelenţa marilor transfigurări."

Emil Cioran - Pe culmile disperarii (1934)

2 comentarii:

originar spunea...

superb.

Mad Mike spunea...

un vizionar....si avea numai 22 de ani cand a scris/gandit asta....absolut genial!