Lectura de tranzitie - 1001 carti "citite"

Când eşti „la ananghie“, în mijlocul unui grup de oameni care dezbat pasionant o carte pe care n-ai deschis-o în viaţa ta, există întotdeauna un „colac de salvare“. Ţi-l întinde chiar un profesor de literatură de la Universitatea Paris VIII, Pierre Bayard, în volumul „Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit“ (Polirom), în care găseşte soluţii pentru toate situaţiile „jenante“ în care ai risca să fii prins cu „necititul“

Răsfoieşti şi comentezi
„Există mai multe feluri de a nu citi, dintre care cel mai radical este să nu deschizi nicio carte“, începe autorul. Nici o problemă, ne linişteşte Bayard: apelând la cunoştinţele sale, un noncititor poate să aibă „o privire de ansamblu“ asupra a tot ce s-a scris, pe principiul „un om afundat între cărţi e pierdut pentru cultură“. El dă exemplul unui bibliotecar din cartea „Omul fără însuşiri“, al lui Robert Musil, pe care-l lasă indiferent conţinutul miilor de cărţi, dar nu şi cărţile în sine, ca obiecte. La capitolul „cărţile pe care le-am răsfoit“, totul e mult mai simplu.

Să nu-ţi fie ruşine!“

„Prăpastia“ culturală dintre cititori şi scriitori nu e atât de adâncă, ne arată Bayard, dând exemple de autori celebri care citeau şi nu prea, ca Oscar Wilde, Paul Valéry sau Robert Musil. Oscar Wilde spunea chiar: „Nu citesc niciodată o carte despre care trebuie să scriu; te influenţează atât de uşor“.

Paul Valéry recunoştea că rareori ducea la capăt o lectură, iar Montaigne, care uita tot ce citea, găsise o soluţie în mici rezumate. După ce dă sfaturi pentru fiecare dintre situaţiile tipice în care am putea fi „prinşi în ofsaid“ - în viaţa mondenă, în faţa unui profesor sau a studenţilor şi cu persoana iubită -, Pierre Bayard vine şi cu îndemnul final, care dă peste cap toată argumentaţia: „Să nu-ţi fie ruşine, recunoaşte că n-ai citit!

Sursa EVZ.ro